vociferà - explicat in DEX

vocifera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.

vocifera (Dicționar de neologisme, 1986)
VOCIFERÁ vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mânie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].

vocifera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOCIFERÁ vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< fr. vociférer, lat. vociferare)

vocifera (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a țipa

vocifera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vociferá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocifereáză

vocifera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi cu voce ridicată. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. — Din fr. vociférer, lat. vociferare.

vociferà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vociferà v. a vorbi cu mânie, scoțând țipete.