vocaliza - explicat in DEX

vocaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

vocaliza (Dicționar de neologisme, 1986)
VOCALIZÁ vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].

vocaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)

vocaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză

vocaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. — Din fr. vocaliser.

vocalizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.