vocalic - explicat in DEX

vocalic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. – Din fr. vocalique.

vocalic (Dicționar de neologisme, 1986)
VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].

vocalic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOCÁLIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)

vocalic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vocálic adj. m., pl. vocálici; f. vocálică, pl. vocálice

vocalic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vocálic, -ă adj. (d. vocală; fr. vocalique). Gram. De vocală, relativ la vocale: armonie vocalică.

vocalic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. — Din fr. vocalique.