vocație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOCÁȚIE, vocații, s. f. 1. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune.
2. (
Jur.; în sintagma)
Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [
Var.: (
înv.)
vocațiúne s. f.] – Din
fr. vocation, lat. vocatio, -onis.