vocală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOCÁLĂ, vocale, s. f. (
Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊
Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din
lat. vocalis, germ. Vokal.vocală (Dicționar de neologisme, 1986)VOCÁLĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it.
vocale, lat.
vocalis].
vocală (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOCÁLĂ s. f. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet. (< lat.
vocalis, germ.
Vokal)
vocală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vocálă s. f.,
g.-d. art. vocálei; pl. vocálevocală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vocală f. literă ce are un son prin sine însăș:
a, e, i, o, u sunt vocale.vocală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOCÁLĂ, vocale, s. f. (
Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească niciun obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊
Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. —
Din lat. vocalis, germ. Vokal.