vițos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIȚÓS, -OÁSĂ, vițoși, -oase, adj. (
Pop.)
1. (Despre rădăcinile plantelor) Cu ramificații numeroase și lungi.
2. Mițos, lățos. –
Viță +
suf. -os.vițos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vițós (
pop.)
adj. m.,
pl. vițóși; f. vițoásă, pl. vițoásevițos (Dicționaru limbii românești, 1939)vițós, -oásă adj. Cu multe vițe:
rădăcinĭ vițoase.vițos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vițos a. se zice de oaia ce are lâna lungă și atârnată [V.
viță].
vițos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIȚÓS, OÁSĂ, vițoși, -oase, adj. (
Pop.)
1. (Despre rădăcinile plantelor) Cu ramificații numeroase și lungi.
2. Mițoș, lățos. —
Vită +
suf. -
os.