vițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. vicios.vițios (Dicționaru limbii românești, 1939)vițiós, -oásă adj. (lat.
vitiosus, fr.
vicieux). Care are un vițiŭ saŭ defect:
clauză, pronunțare vițioasă. Dedat vițiuluĭ (bețiv, hoț ș. a.):
un servitor vițios. Relativ la vițiŭ:
pornirĭ vițioase. Adv.
A pronunța vițios. – Și
vicios.vițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vițios a.
1. care are vr’un vițiu sau defect;
2. care e pornit la rele:
om vițios; 3. privitor la vițiu:
porniri vițioase. V.
cerc.vițios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. vicios.