vițel - explicat in DEX

vițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIȚÉL, viței, s. m. 1. Puiul (mascul al) vacii, până la circa un an. ◊ Vițelul de aur = simbol al bogăției, al opulenței. ♦ Carne de vițel (1). ♦ Piele de vițel (1). 2. (Reg.) Pui de cerb. 3. (Reg.) Raniță militară (acoperită cu piele de vițel). – Lat. vitellus.

vițel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vițél (-éi), s. m. – Puiul vacii, pînă la cca. un an. – Mr. vițăl, megl. vițǫl, istr. vițelu. Lat. vĭtellus (Pușcariu 1973; REW 9385), cf. it. vitello, prov. vedel, cat., arag. bedell. – Der. vițea, s. f. (vacă tînără, pînă la un an), mr. vițeao, istr. vițe; vițelar (var. vițălariu), s. m. (îngrijitor de viței; părangină, Anthoxanthum odoratum).

vițel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vițél s. m., pl. vițéi, art. vițéii

vițel (Dicționaru limbii românești, 1939)
vițél m., pl. eĭ (lat. vitĕllus, it. vitello, pv. vedel, fr. veau, cat. vedell). Boŭ tînăr, puĭ de vacă nu încă junc. Pele [!] de vițel: pantofĭ de vițel (V. teletin). Fig. Om prost: ce vițel ! Vițel de mare, focă. A înjunghea vițelu cel gras, a întinde masă mare, a face mare veselie (pin aluz. la parabola Fiuluĭ perdut [!]). A adora vițelu de aur, a te închina bogățiiĭ și maĭ ales banilor (pin aluz. la idolu pe care l-aŭ adorat Jidaniĭ la poalele munteluĭ Sinaĭ). Ca vițelu la poarta noŭă, V. poartă.

vițel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vițel m. 1. puiu de vacă care suge încă; 2. carnea sa: a mânca vițel; 3. pielea sa: pantofi de vițel; 4. fig. vițel de aur, cultul bogățiilor. [Lat. VITELLUS].

vițel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIȚÉL, viței, s. m. 1. Puiul vacii, până la circa un an. ◊ Vițelul de aur = simbol al bogăției, al opulenței. ♦ Carne de vițel (1). ♦ Piele de vițel (1). 2. (Reg.) Pui de cerb. 3. (Reg.) Raniță militară (acoperită cu piele de vițel). — Lat. vitellus.