vișină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍȘINĂ, vișine, s. f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ◊
Vișină sălbatică = fructul vișinelului (
2). [
Pl. și:
vișini] – Din
sl. višnja.vișină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)víșină (-ne), s. f. – Fruct sferic, cărnos și acrișor. –
Mr.,
megl. vișină. Tc. (
per.)
vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul
sl. (
bg.,
sb.)
višnja (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Miklosich,
Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur,
BL, VI, 172),
cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433),
alb. višjë, it. visciola. –
Der. vișin, s. m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus);
vișinel, s. m. (porumbar, Prunus chamaecerasus);
vișinea (
var. vișinică),
s. f. (porumbea);
vișiniu, adj. (de culoarea vișinei coapte),
cf. ngr. βισινύς;
vișinet, s. f. (livadă de vișini);
vișinap (
var. vișinab, vișinată),
s. n., din
tc.,
per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170),
cf. ngr. βισσινάδα,
bg. višinab.vișină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víșină s. f.,
g.-d. art. víșinei; pl. víșinevișină (Dicționaru limbii românești, 1939)víșină f., pl.
e (sîrb. bg. rut.
višnja, d. turc. [d. pers.]
vișne, vișină). Fructu vișinuluĭ.
vișină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vișină f. fructul acrișor al vișinului. [Bulg. VIȘNĬ].
vișină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍȘINĂ, vișine, s. f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ◊
Vișină sălbatică = fructul vișinelului (
2). [
Pl. și:
vișini] — Din
sl. višnja.