vișin - explicat in DEX

vișin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).

vișin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
víșin s. m., pl. víșini

vișin (Dicționaru limbii românești, 1939)
víșin m. (d. vișină). Un fel de cireș cu fructele acrișoare (prúnus cérasus orĭ cérasus vulgáris), originar din Asia Mică. E foarte cultivat la noĭ și crește și sălbatic. E întrebuințat la hotarele viilor, ca și salcîmu. Vișin turcesc, mălin.

vișin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vișin m. 1. cireș cu fructe acrișoare (Prunus cerasus); 2. (turcesc) arbust din al cărui lemn roșu, tare și plăcut mirositor, se fac bastoane și țigarete, iar cu frunzele-i se aromatizează vânatul (Prunus mahaleb). [V. vișină].

vișin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (utilizat la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, folosite drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). — Din vișină (derivat regresiv).