vitregi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITREGÍ, vitregesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu răutate, cu dușmănie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. – Din
vitreg.vitregi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitregí (a ~) (vi-tre-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vitregésc, imperf. 3
sg. vitregeá; conj. prez. 3
să vitregeáscăvitregi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITREGÍ, vitregesc,
vb. IV.
Tranz. A trata pe cineva cu răutate, cu dușmănie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. — Din
vitreg.