vitregie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. ♦ Potrivnicie. –
Vitreg +
suf. -ie.vitregie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitregíe (vi-tre-) s. f.,
art. vitregía, g.-d. art. vitregíei; pl. vitregíi, art. vitregíilevitregie (Dicționaru limbii românești, 1939)vitregíe f. (d.
vitreg).
Fig. Tratament fără ĭubire.
Vitregia timpurilor, dificultățile împrejurărilor.
vitregie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. ♦ Potrivnicie. —
Vitreg +
suf. -
ie.