vitraliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITRÁLIU, vitralii, s. n. Fereastră alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de rame metalice. [
Var.:
vitrái s. n.] – Din
fr. vitrail.vitraliu (Dicționar de neologisme, 1986)VITRÁLIU s.n. Fereastră mare cu mai multe despărțituri, mărginite cu rame metalice, cu geamurile colorate sau pictate în culori diferite. [Pron.
-liu, var.
vitrai, vitrou s.n. / < fr.
vitrail].
vitraliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITRÁLIU s. n. fereastră mare cu mai multe despărțituri, mărginite cu rame metalice, cu geamurile colorate sau pictate în culori de smalț diferite. (< fr.
vitrail)
vitraliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitráliu (vi-tra-) [
liu pron. liu]
s. n.,
art. vitráliul; pl. vitrálii, art. vitráliile (-li-i-)vitraliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vitraliu n. fereastră cu geamurile ornate cu picturi:
vitraliile unei catedrale (= fr.
vitrail).
vitraliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITRÁLIU, vitralii, s. n. Panou decorativ din plăci de sticlă colorată sau pictată în culori de smalț, montate în armătură de plumb, folosită la ferestre. [
Var.:
vitrái s. n.] — Din
fr. vitrail.