vitraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITRÁJ, vitrajuri, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [
Pl. și:
vitraje] – Din
fr. vitrage.vitraj (Dicționar de neologisme, 1986)VITRÁJ s.n. (
Rar) Perete de geam. ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ♦ Geamlâc, marchiză închisă cu geamuri. [Pl.
-juri, -je. / < fr.
vitrage].
vitraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITRÁJ s. n. perete de geam. ◊ totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ◊ geamlâc, marchiză cu geamuri. (< fr.
vitrage)
vitraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!vitráj (rar)
(vi-traj) s. n. pl. vitrájevitraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITRÁJ, vitraje, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [
Pl. și:
vitrajuri] — Din
fr. vitrage.