vită - explicat in DEX

vită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.

vită (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vítă (-te), s. f. – 1. Animal. – 2. Denumire pentru boi și vaci. – 3. Brută, animal. Mr. vită. Lat. vῑta „viață” (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1910; Philippide, II, 741; REW 9385), cf. it. vita, prov., cat., sp., port. vida, fr. vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu sl. životŭ „viață” și „animal”. Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în sp. vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, cf. fr. viande. – Der. de la un primitiv lat. pierdut, reprezentat și de vitulus (Diez, Gramm., I, 24), sau de alb. vjetë „juncan” (Meyer 476; Densusianu, Hlr., 335) nu este probabilă.

vită (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
vită, vite s. f. (peior.) om grosolan, nesimțit sau prost

vită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vítă s. f., g.-d. art. vítei; pl. víte

vită (Dicționaru limbii românești, 1939)
vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită ! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.

vită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = lat. VITA, vieață, de unde vietate (cf. gr. ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)].

vită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. — Lat. vita „viață”.