vistiernicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [
Pr.:
-ti-er-. –
Var.:
visternicél s. m.] –
Vistiernic +
suf. -el.vistiernicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vistiernicél (-ti-er-) s. m.,
pl. vistiernicéi, art. vistiernicéiivistiernicel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [
Pr.: -
ti-er-. –
Var.:
visternicél s. m.] —
Vistiernic +
suf. -
el.