vitacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITACÉE, vitacee, s. f. (La
pl.) Familia de plante lemnoase, agățătoare, având ca prototip vița de vie; (și la
sg.) plantă din această familie. [
Pr.:
-ce-e] – Din
fr. vitacées.vitacee (Dicționar de neologisme, 1986)VITACÉE s.f.pl. Familie de plante lemnoase agățătoare, din care face parte vița de vie; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
vitacées].
vitacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, agățătoare: vița de vie. (< fr.
vitacées)
vitacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitacée s. f.,
art. vitacéea, g.-d. art. vitacéei; pl. vitacée, art. vitacéelevitacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITACÉE, vitacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante lemnoase, agățătoare, având ca prototip vița-de-vie; (și la
sg.) plantă din această familie. [
Pr.: -
ce-e] — Din
fr. vitacée.