vistierie - explicat in DEX

vistierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VISTIERÍE, vistierii, s. f. 1. Instituție care administra în trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visteríe s. f.] – Vistier + suf. -ie.

vistierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vistieríe (-ti-e-) s. f., art. vistiería, g.-d. art. vistieríei; pl. vistieríi, art. vistieríile

vistierie (Dicționaru limbii românești, 1939)
vistieríe și visteríe f. (vsl. vistiĭariĭa, d. mgr. vesti- și vistiárion, d. lat. vestiarium, vestiar). Vechĭ. Tezauru statuluĭ. Ministeru finanțelor. Demnitatea de vistier.

vistierie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vistierie f. od. tezaurul Statului: vistieria țării AL. [Slav. VISTĬERĬA, comoară (lit. vestier)].

vistierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VISTIERÍE, vistierii, s. f. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție care administra tezaurul țării; localul sau încăperea în care se păstra acesta. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. — Var.: visteríe s. f.] — Vistier + suf -ie.