visternicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISTERNICÉL s. m. v. vistiernicel.visternicel (Dicționaru limbii românești, 1939)visternicél m., pl.
eĭ. Un fel de agent supt [!] autoritatea mareluĭ vistier.
visternicel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISTERNICÉL s. m. v. vistiernicel.