virtuozitate - explicat in DEX

virtuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIRTUOZITÁTE, virtuozități, s. f. Însușirea de a fi virtuoz în executarea unei bucăți muzicale; p. gener. măiestrie, dexteritate, iscusință deosebită într-un anumit domeniu de activitate (artistică). [Pr.: -tu-o-] – Din it. virtuosità, fr. virtuosité.

virtuozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
VIRTUOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi virtuos; (p. ext.) măiestrie, abilitate, dexteritate. [Cf. fr. virtuosité].

virtuozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIRTUOZITÁTE s. f. însușirea de a fi virtuoz; măiestrie, dexteritate. (< it. virtuosità, fr. virtuosité)

virtuozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
virtuozitáte (-tu-o-) s. f., g.-d. art. virtuozitắții; pl. virtuozitắți

virtuozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*virtuozitáte f. (d. virtuos, virtuoz; fr. -osité). Calitatea de a fi virtuos (în muzică): a cînta c´o virtuozitate rară.

virtuozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
virtuozitate f. 1. Muz. calitatea virtuozului; 2. fig. aptitudine artistică.

virtuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIRTUOZITÁTE, virtuozități, s. f. Însușirea de a fi virtuoz în executarea unei bucăți muzicale; p. gener. măiestrie, dexteritate, iscusință deosebită într-un anumit domeniu de activitate (artistică). [Pr.: -tu-o-] — Din it. virtuosità, fr. virtuosité.