virtuos - explicat in DEX

virtuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIRTUÓS, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

virtuos (Dicționar de neologisme, 1986)
VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. Cu multe virtuți; cinstit, curat, cast. ♦ Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. virtueux].

virtuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. cu multe virtuți. ◊ cinstit, curat, cast. (< lat. virtuosus, după fr. verteux)

virtuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
virtuós (-tu-os) adj. m., pl. virtuóși; f. virtu­oásă, pl. virtuoáse

virtuos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr´un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.

virtuos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
virtuos a. 1. plin de virtute: femeie virtuoasă; 2. inspirat de virtute: faptă virtuoasă.

virtuos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIRTUÓS, -OáSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] — Din lat. virtuosus, fr. vertueux.