virare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRÁRE, virări, s. f. Acțiunea de
a vira și rezultatul ei; viraj. ♦ (Rar) Virament. –
V. vira.virare (Dicționar de neologisme, 1986)VIRÁRE s.f. Acțiunea de a vira; viraj. ♦ (
Rar) Virament. [<
vira].
virare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viráre s. f.,
g.-d. art. virắrii; pl. virắrivirare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRÁRE, virări, s. f. Acțiunea de
a vira și rezultatul ei; viraj. ♦ (Rar) Virament.
—
V. vira.