virdare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestrițate cu roșu, galben, negru și alb
(Picus viridis). [
Var.:
verdáre s. f.] –
Et. nec.virdare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)virdáre s. f.,
g.-d. art. virdắrii; pl. virdắrivirdare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestrițate cu roșu, galben, negru și alb (
Picus viridis). [
Var.:
verdáre s. f.] —
Et. nec.