viran - explicat in DEX

viran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIRÁN, -Ă, virani, -e, adj. (Despre terenuri) Care, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit. – Din tc. viran.

viran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
virán (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv.

viran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!virán (teren ~) adj. m.; pl. f. viráne

viran (Dicționaru limbii românești, 1939)
virán, -ă adj. (turc. [d. pers.] viran, ruinat). Loc viran, loc fără clădirĭ în mijlocu unuĭ oraș.

viran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viran n. loc deschis încă neclădit și neîngrădit. (Turc. VIRAN, loc gol].

viran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIRÁN, -Ă, virani, -e, adj. (Despre terenuri din cuprinsul unei localități) Care, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit. — Din tc. viran.