virament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRAMÉNT, viramente, s. n. Operație contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, fără a fi nevoie ca suma să fie vărsată în numerar; plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume de bani din contul celui care face plata în contul beneficiarului; (
concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operații sau plăți. – Din
it. viramento. Cf. fr. virement.virament (Dicționar de neologisme, 1986)VIRAMÉNT s.n. Operație bancară prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont într-altul fără ca suma să fie vărsată în numerar. ◊
Cont de virament = cont deschis la o instituție bancară prin care se fac și se primesc plăți fără folosirea numerarului. [Pl.
-te, -turi. / cf. it.
viramento, fr.
virement].
virament (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIRAMÉNT s. n. 1. plată fără numerar efectuată între întreprinderi, instituții etc. care au conturi de decontare deschise la bancă. ◊ document pe baza căruia se face o asemenea plată. 2. operație contabilă constând în trecerea unei sume dintr-un cont în altul. (< it.
viramento, fr.
virament)
virament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viramént s. n.,
pl. viraméntevirament (Dicționaru limbii românești, 1939)*viramént n., pl.
e (it.
viramento, fr.
virement, d.
virer, a vira; d.
virare, a vira; d.
virare, a vira, a întoarce corabia înapoĭ. V.
reviriment).
Com. Operațiunea de a vira o datorie de la un creditor la altu. (De ex.:
A și
B îs creditoriĭ uneĭ băncĭ;
A e dator luĭ
B și dă ordin ca banca să vireze în contu luĭ
B o sumă de banĭ; atuncĭ banca debitează contu luĭ
A și creditează contu luĭ
B cu acea sumă). Operațiunea de a transporta la un capitul [!] din buget creditele votate p. alt capitul. – Fals
viriment.virament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRAMÉNT, viramente, s. n. Operație contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, în procesul înregistrărilor contabile. ♦ Plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume de bani din contul plătitorului în contul beneficiarului. ♦ (
Concr.) Document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operații sau plăți. — Din
it. viramento. Cf. fr. v i r e m e n t.