viraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRÁJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică.
2. (
Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [
Pl. și:
virajuri. –
Var.: (rar)
virágiu s. n.] – Din
fr. virage.viraj (Dicționar de neologisme, 1986)VIRÁJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire, ocolire. ♦ Porțiune de șosea în curbă, cu curbură foarte mică. ♦ Evoluție a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontală.
2. (
Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl.
-je, -juri, var.
viragiu s.n. / < fr.
virage].
viraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIRÁJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. porțiune, curbă de șosea cu curbură foarte mică. 3. evoluție a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substanțe, a unui pozitiv fotografic. (< fr.
virage)
viraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viráj s. n.,
pl. virájeviraj (Dicționaru limbii românești, 1939)*viráj n., pl.
e și
urĭ (fr.
vĭrage). Acțiunea de a vira, cîrmire, ocolire (cu luntrea, cu bicicleta, cu automobilu, cu aeroplanu):
un viraj îndrăzneț. Locu unde se virează, cotitură:
virajele unuĭ velodrom. Acțiunea de a vira o fotografie. Apa în care o puĭ ca s´o virezĭ. V.
ocol, tîrcol, raĭtă.viraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRÁJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba orientarea de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică.
2. (
Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [
Pl. și:
virajuri. —
Var.: (rar)
virágiu s. n.] — Din
fr. virage.