viola (Dicționar de neologisme, 1986)VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție.
2. (
Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana.
3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron.
vi-o-. / cf. fr.
violer, lat.
violare].
viola (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ◊ a profana. 4. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei. (< fr.
violer, lat.
violare)
viola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIOLÁ, violez, vb. I.
Tranz. 1. A nesocoti, a nu respecta, a încălca un angajament, o lege, o convenție, o dispoziție.
2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța, a deschide prin abuz ♦ A pângări, a profana.
3. A săvârși un viol. [
Pr.:
vi-o-la] -- Din
fr. violer, lat. violare.viola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)violá (a ~) (vi-o-) vb.,
ind. prez. 3
violeázăviolà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)violà v.
1. a întrebuința violența;
2. a lucra contra, a înfrânge:
a viola o lege; 3. a călca:
a viola un jurământ, a viola un domiciliu.