viol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIÓL, violuri, s. n. Faptă (pedepsită de lege) comisă de bărbatul care constrânge prin forță fizică o femeie să aibă cu el relații sexuale; violare. [
Pr.:
-vi-ol] – Din
fr. viol.viol (Dicționar de neologisme, 1986)VIOL s.n. Siluire a unei femei; violare. [Pron.
vi-ol. / < fr.
viol].
viol (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIÓL s. n. violare (3). (< fr.
viol)
viol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viól s. n.,
pl. vióluriviol (Dicționaru limbii românești, 1939)*viól n., pl.
urĭ (fr.
viol). Violare (a uneĭ femeĭ).
viol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIÓL, violuri, s. n. Infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința. [
Pr.:
vi-ol] – Din
fr. viol.