violabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIOLABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi violabil. [
Pr.:
vi-o-] – Din
fr. violabilité.violabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)VIOLABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi violabil. [Pron.
vi-o-. / cf. fr.
violabilité].
violabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIOLABILITÁTE s. f. însușirea de a fi violabil. (< fr.
violabilité)
violabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)violabilitáte (rar)
(vi-o-) s. f.,
g.-d. art. violabilitắțiiviolabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIOLABILITÁTE s. f. (Rar) însușirea de a fi violabil. [
Pr.:
vi-o-] — Din
fr. violabilite.