violare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIOLÁRE, violări, s. f. Acțiunea de
a viola și rezultatul ei. [
Pr.:
vi-o-] –
V. viola.violare (Dicționar de neologisme, 1986)VIOLÁRE s.f. Acțiunea de a viola și rezultatul ei; forțare; încălcare, profanare; siluire, pângărire. [Pron.
vi-o-. / <
viola].
violare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)violáre (vi-o-) s. f.,
g.-d. art. violắrii; pl. violắriviolare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)violare f. acțiunea de a viola o promisiune sau o lege, de a călca un drept, de a profana cele sacre.
violare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIOLÁRE, violări, s. f. Acțiunea de
a viola și rezultatul ei. [
Pr.:
vi-o-] —
V. viola.