vințeler (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vințelér (-ri), s. m. – Viticultor. –
Var. vințălar(iu). Mag. vincellér (Tiktin; Gáldi,
Dict., 169). În
Trans.vințeler (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vințelér, -i, s.m. – Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie„, germ. Winzer „viticultor”.
vințeler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vințelér (
reg.)
s. m.,
pl. vințeléri