vinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINÁR, vinari, s. m. (
Pop.) Podgorean; negustor, vânzător de vinuri. –
Vin +
suf. -ar.vinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinár (
pop.)
s. m.,
pl. vinárivinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Vinar n. oraș în Maramureș, pe malul drept al Tisei, renumit pentru vinurile sale.
vinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINÁR, vinari, s. m. (
Pop.) Podgorean; negustor, vânzător de vinuri. —
Vin +
suf. -
ar.