vinărici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. –
Vin +
suf. -ărici.