vinețiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat,
n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat,
f.;
reg.) Albastrul cerului;
p. ext. văzduh. –
Vânăt +
suf. -iu.vinețiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinețíu adj. m.,
f. vinețíe; pl. m. și
f. vinețíivinețiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu nuanțe albăstrui. ♦ (Substantivat,
n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat,
f.;
reg.) Albastrul cerului;
p. ext. văzduh. —
Vânăt +
suf. -
iu.