vineri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (În credința creștină)
Vinerea Mare (sau a
Patimilor, a
Paștilor) = vinerea din ajunul Paștilor, în care creștinii țin post sever.
Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) În cursul zilei de vineri; (în forma
vinerea) în fiecare vineri. –
Lat. Veneris [dies].
vineri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)víneri s. f. – A cincea zi a săptămînii. –
Mr. vińiri, megl. viniri, istr. virer. Lat. vĕnĕris (Diez, I, 441; Pușcariu 1897),
cf. it. venerdi, prov.,
cat. divenres, fr. vendredi, sp. viernes. –
Der. vinerel, s. m. (nume de bou născut într-o vineri);
vinerică (
var. vinerea),
s. f. (nume de vacă născută într-o vineri);
vineriță, s. f. (vinețică, Ajuga reptans), rezultat din confuzia cu
vinețică.vineri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víneri s. f.,
art. vínerea, g.-d. art. vínerii; pl. vínerivineri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Vineri f.
1. a șasea zi a săptămânei;
Vinerea mare, cea care vine înaintea Paștilor și numele unei sărbători ce cade în ziua de 14 Octomvrie (v.
Paraschiva);
2. personificare în sfântă a zilei corespunzătoare;
3. sărbătoare superstițioasă, ținută de țărani în onoarea sfintei Vineri, cea rea de trăsnete, grindină și vifore. [Lat. (DIES) VENERIS].
vineri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍNERI, vineri,
s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (în religia creștină)
Vinerea Mare (sau
a Patimilor, a Paștilor) = vinerea din ajunul Paștelui, în care creștinii țin post sever, celebrând răstignirea lui Isus Hristos.
Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) în cursul zilei de vineri; (în forma vinerea) în fiecare vineri. —
Lat. Veneris [dies].
vinerĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)Vínerĭ f. (lat.
Véneris [dies], ziŭa
Vineriĭ, it.
venerdi, pv.
venres și
divenres, fr.
vendredi, sp.
viernes). A cincea zi a săptămîniĭ, între Joĭ și Sîmbătă.
Vinerea Mare, Vinerea din săptămîna patimilor.
Sfînta Vinerĭ, o sfîntă în credințele poporuluĭ, dar nu în biserică. Adv.
Vinerea, în ziŭa Vineriĭ:
a posti Vinerea.