vineri - explicat in DEX

vineri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (În credința creștină) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Paștilor) = vinerea din ajunul Paștilor, în care creștinii țin post sever. Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) În cursul zilei de vineri; (în forma vinerea) în fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].

vineri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
víneri s. f. – A cincea zi a săptămînii. – Mr. vińiri, megl. viniri, istr. virer. Lat. vĕnĕris (Diez, I, 441; Pușcariu 1897), cf. it. venerdi, prov., cat. divenres, fr. vendredi, sp. viernes. – Der. vinerel, s. m. (nume de bou născut într-o vineri); vinerică (var. vinerea), s. f. (nume de vacă născută într-o vineri); vineriță, s. f. (vinețică, Ajuga reptans), rezultat din confuzia cu vinețică.

vineri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
víneri s. f., art. vínerea, g.-d. art. vínerii; pl. víneri

vineri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Vineri f. 1. a șasea zi a săptămânei; Vinerea mare, cea care vine înaintea Paștilor și numele unei sărbători ce cade în ziua de 14 Octomvrie (v. Paraschiva); 2. personificare în sfântă a zilei corespunzătoare; 3. sărbătoare superstițioasă, ținută de țărani în onoarea sfintei Vineri, cea rea de trăsnete, grindină și vifore. [Lat. (DIES) VENERIS].

vineri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (în religia creștină) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Paștilor) = vinerea din ajunul Paștelui, în care creștinii țin post sever, celebrând răstignirea lui Isus Hristos. Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) în cursul zilei de vineri; (în forma vinerea) în fiecare vineri. — Lat. Veneris [dies].

vinerĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
Vínerĭ f. (lat. Véneris [dies], ziŭa Vineriĭ, it. venerdi, pv. venres și divenres, fr. vendredi, sp. viernes). A cincea zi a săptămîniĭ, între Joĭ și Sîmbătă. Vinerea Mare, Vinerea din săptămîna patimilor. Sfînta Vinerĭ, o sfîntă în credințele poporuluĭ, dar nu în biserică. Adv. Vinerea, în ziŭa Vineriĭ: a posti Vinerea.