vinecior - explicat in DEX

vinecior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINECIÓR, -OÁRĂ, vineciori, -oare, adj. Diminutiv al lui vânăt. ♦ (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. – Vânăt + suf. -ior.

vinecior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vineciór (pop.) adj. m., pl. vinecióri; f. vinecioáră, pl. vinecioáre

vinecior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINECIÓR, -OÁRĂ, vineciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vânăt. ♦ (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. — Vânăt + suf. -ior.