vineriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică
(Ajuga reptans). –
Vineri +
suf. -iță.