vindiac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [
Acc. și
vindiác] – Din
germ. Windjacke.vindiac (Dicționar de neologisme, 1986)VINDIÁC s.m. Haină scurtă specială confecționată pentru a apăra de vânt; hanorac. [Pl.
-curi. / < germ.
Windjacke].
vindiac (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÍNDIAC/VINDIÁC s. n. haină de vânt; hanorac. (< germ.
Windjacke)
vindiac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víndiac/vindiác (vin-diac/vind-iac) s. n.,
pl. víndiacuri/ vindiácurivindiac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [
Acc. și:
vindiác] — Din
germ. Windjacke.