vinderel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINDERÉL, vinderei, s. m. (
Ornit.;
reg.) Vindereu. –
Vinder[eu] +
suf. -el.vinderel (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vinderél, (vinder, vindereu), s.m. – (ornit.) Șoim (Falco aesalon). Vinderel, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1690 m. – Din magh. vándor (sólyom) „șoim călător” (Cihac cf. DER).
vinderel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINDERÉL, vinderei, s. m. (
Ornit.;
reg.) Vindereu. —
Vinder[eu] +
suf. -
el.