vindecea - explicat in DEX

vindecea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.

vindecea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vindeceá s. f., art. vindeceáua, g.-d. art. vindecélei; pl. vindecéle, art. vindecélele

vindecea (Dicționaru limbii românești, 1939)
vindeceá f., pl. ele (d. a vindeca). Unde ? O plantă labială aromatică și tonică și cu rizomă amară (betónica officinális). – Și ĭarba tăĭeturiĭ.

vindecea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vindecea f. plantă cu proprietăți aromatice și tonice, numită în Tr. iarba de rane sau iarba tăieturei (Betonica).

vindecea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). — Vindeca + suf. -ea.