vinaț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINÁȚ, vinațuri, s. n. (
Pop.) (Varietate) de vin. [
Pl. și:
vinațe] – Probabil
lat. vinaceus.vinaț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vináț (
pop.)
s. n.,
pl. vináțuri/vináțevinaț (Dicționaru limbii românești, 1939)vináț n., pl.
urĭ (lat.
vináceus, de strugurĭ, de vin. Cp. cu
cîrnaț, laț, găĭnaț). Pl.
Est. Vinurĭ, felurĭ de vin.
vinaț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vinaț n. soiuri de vin:
zece feluri de vinațe Al. [Lat. (HORTUS) VINACEUS].
vinaț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINÁȚ, vinațuri, s. n. (
Pop.) (Varietate) de vin. [
Pl. și:
vinațe] — Probabil
lat. vinaceus.