viking - explicat in DEX

viking (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

viking (Dicționar de neologisme, 1986)
VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking].

viking (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings)

viking (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
víking s. m., pl. víkingi

viking (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat populațiilor germanice de războinici, navigatori și negustori din țările scandinave care au întreprins, între sec. VII și X, numeroase expediții maritime în Europa și în America de Nord. — Din fr. viking.