vijelie - explicat in DEX

vijelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

vijelie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit).

vijelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile

vijelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì].

vijelie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. — Et. nec.