vil - explicat in DEX

vil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.

vil (Dicționar de neologisme, 1986)
VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].

vil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vílă, pl. víle

vil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. În mod vil.

vil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vil a. abject, josnic: cu ochiul vil și vicleim EM.

vil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. — Din fr. vil.