viguros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIGURÓS, -OÁSĂ, viguroși, -oase, adj. Plin de vigoare; puternic, robust. – Din
fr. vigoureux.viguros (Dicționar de neologisme, 1986)VIGURÓS, -OÁSĂ adj. Plin de vigoare, puternic. [Cf. fr.
vigoureux].
viguros (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIGURÓS, -OÁSĂ adj. plin de vigoare, puternic. (< fr.
vigoureux)
viguros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vigurós adj. m.,
pl. viguróși; f. viguroásă, pl. viguroáseviguros (Dicționaru limbii românești, 1939)*vigurós, -oásă adj. (fr.
vigoureux, d.
vigueur, vigoare):
tinereță [!] viguroasă, stil viguros. Adv. Cu vigoare.
viguros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viguros a. plin de vigoare, robust.
viguros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIGURÓS, -OÁSĂ, viguroși, -oase, adj. Plin de vigoare; puternic, robust. — Din
fr. vigoureux.