vigurozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIGUROZITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea de a fi viguros; vigoare. –
Viguros +
suf. -itate.vigurozitate (Dicționar de neologisme, 1986)VIGUROZITÁTE s.f. (
Liv.) Însușirea de a fi viguros; vigoare. [<
viguros +
-itate].
vigurozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIGUROZITÁTE s. f. însușirea de a fi viguros; vigoare. (< viguros + -itate)
vigurozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIGUROZITÁTE s. f. (
Livr.) însușirea de a fi viguros; vigoare. —
Viguros +
suf. -
itate.