vigoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate.
2. (În
loc. adj.)
În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din
fr. vigueur, lat. vigor, -oris.vigoare (Dicționar de neologisme, 1986)VIGOÁRE s.f. Forță fizică; energie. ◊ (
Despre legi)
În vigoare = valabil într-un anumit timp. [Gen.
-orii. / < fr.
vigueur, lat.
vigor].
vigoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIGOÁRE s. f. forță fizică, putere; energie. ♦ (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp. (< fr.
vigueur, lat.
vigor)
vigoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vigoáre s. f. – Forță, putere.
Lat. vigorem (
sec. XIX). –
Der. viguros, adj., din
fr. vigoureux.vigoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vigoáre s. f.,
g.-d. art. vigóriivigoare (Dicționaru limbii românești, 1939)*vigoáre f. (lat.
vigor). Forță, putere, vioicĭune:
vigoarea tinerețeĭ, (fig.) a imaginațiuniĭ, a stiluluĭ. Energie, tărie:
a lucra cu vigoare. Tărie, valoare:
vigoarea legilor. A fi în vigoare, a fi robust, (fig.) a avea forța de a face să fiĭ ascultat:
legea care era în vigoare atuncĭ.vigoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vigoare f.
1. puterea de a lucra:
a fi în vigoare, se zice de legile sau datinile cari își conservă întreaga lor autoritate;
2. forță fizică (a unei ființe însuflețite, a unei plante);
3. fig. energie:
vigoare de stil.vigoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate.
2. (în
loc. adj.)
În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. — Din
fr. vigueur, lat. vigor, -oris.