viceversa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICEVÉRSA adv. Inversând rolurile, situațiile; invers; reciproc. – Din
fr.,
lat. vice versa.viceversa (Dicționar de neologisme, 1986)VICEVÉRSA adv. Inversând rolurile, situațiile; reciproc, invers. [< lat., fr.
vice versa].
viceversa (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICEVÉRSA adv. invers, opus. (< fr., lat.
vice versa)
viceversa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicevérsa adv.viceversa (Dicționaru limbii românești, 1939)*více vérsa loc. adv. (lat.
vice versa orĭ
versa vice, întorcînd rolu). Invers, înapoĭ:
de aicĭ acolo și vice versa.viceversa (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viceversa adv. reciproc.
viceversa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICEVÉRSA adv. Inversând rolurile, situațiile; invers; reciproc. — Din
fr.,
lat. vice versa.