vicerege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICERÉGE, viceregi, s. m. Persoană care guvernează o colonie sau o provincie (care depinde de alt stat) în numele unui rege; titlu, funcție deținută de această persoană. –
Vice- + rege (după
fr. vice-roi).
vicerege (Dicționar de neologisme, 1986)VICERÉGE s.m. Înalt demnitar care guvernează o provincie în numele și în locul regelui; locțiitor al regelui într-o provincie îndepărtată. [După fr.
vice-roi].
vicerege (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICERÉGE s. m. înalt demnitar care guvernează o provincie în numele și în locul regelui. (după fr.
vice-roi)
vicerege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicerége s. m.,
pl. vicerégivicerege (Dicționaru limbii românești, 1939)*vicerége m. Guvernator al unuĭ fost regat orĭ a uneĭ țărĭ supuse alteĭa:
viceregele Indiiĭ.vicerege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vicerege m. guvernatorul unui Stat care are sau a avut titlul de regat:
viceregele Siciliei.vicerege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICERÉGE, viceregi, s. m. Persoană care guvernează o colonie sau o provincie (care depinde de alt stat) în numele unui rege; titlu, funcție deținută de această persoană. —
Vice- +
rege (după
fr. vice-roi).